Pentru toti cei care l-au cunoscut, Tudor Dumitrescu a fost un tanar muzician exceptional inzestrat, care a pierit in ziua nefasta de 4 martie 1977. Daca in acea zi nu s-ar fi produs teribilul cutremur, sau daca soarta - intruchipata in mod fatal de mai marii zilei - nu s-ar fi opus ca Tudor sa plece la studii, inca din anul I de facultate, in Statele Unite ale Americii (unde obtinuse o bursa nominala), anul trecut (2007), pe 6 decembrie, el ar fi implinit cincizeci de ani. Ar fi fost, foarte probabil, una dintre personalitatile proeminente ale muzicii romanesti, afirmat pe plan international ca unul dintre cei mai importanti pianisti ai generatiei sale si un compozitor cu o personalitate aparte.
Compozitorul Tudor Dumitrescu arata, in lucrarile - numeroase pentru putinii ani in care au fost concepute - un talent urias si in domeniul creatiei. In piesele pentru pian apare, alaturi de influenta compozitorilor preferati, Skriabin si Rachmaninov, un fior liric, o profunzime si o mare forta interioara, ce vadeau o personalitate distincta, un limbaj muzical cu trasaturi specifice. - dr. Oana Radulescu Velcovici
