Al patrulea hagialac - Vasile Lovinescu

Rareori am gasit in paginile lui Lovinescu o hermeneutica inzestrata cu un program in sensul acesta cu o systema adica ceea ce tine cunoasterea laolalta lasand-o sa evolueze in modorganic si sa isi structureze categoriile metoda sifinalitatile in virtutea acestei dezvoltari organice. Or Craii de Curtea Veche devin un pretext pentru cristalizarea proiectului hermeneutic al lui Lovinescu. Deconstructia incepe intr-un spirit al Scufundatorilor din Delos cu o prima navigare adica un prim sens de suprafata al operei ceea ce se traduce neaos ca fiind executia unor tarcoale preliminare . Lucrarea joaca lumea inganata analogia - convertita mai tarziu in polemica serioasa dintre Mica si Marea Lume. E o carte cu lucruri stranii dar cred ca nu stranietatea e ceea ce va soca aici ci strainatatea departarea de sens dislocarea semantica pasionala fata de traditie de pudoarea conventionala si de subiectele banale care fac din viata un obiect saracit de vitalism speculativ pentru literatura. - Oana Serban - fragment din prefata