Intalnirile mele cu Ducu pentru aceasta carte au inceput in toamna lui 2015. Incantat de idee, a acceptat initial selectia mea, fiindca am dorit sa dialogam in jurul celor mai semnificative productii ale lui, sub un titlu care era atunci Zece spectacole, zece povesti. Nu am dorit sa fac o carte de analiza teatrologica. Stiindu-l pe Ducu bun povestitor, artist cu idei si cu verb, spiritual si cu umor, m-am gandit sa speculez in aceasta directie, situandu-ma in postura provocatorului. In 2017, din cauza repetitiilor la Coriolanus, am intrerupt dialogul. A venit apoi boala si, pe langa faptul ca se schimbase fizic, lui Ducu ii disparuse si cheful si ne-am chinuit impreuna sa precipitam punctul final. A vazut textul in iunie 2019. Mi-a telefonat si mi-a spus ca l-am emotionat.
Despre Ducu Darie se va scrie mult de acum inainte, sper. Experienta acestei carti dialogate, care a devenit fara voie testamentara, ramane insa unica.
Doina Papp
Doina Papp
