Traducere de Lia Decei
Figura lui Miklós Horthy este sinonima cu istoria Ungariei interbelice. De el se leaga renasterea tarii dupa destramarea Imperiului si incercarile de a recupera teritoriile pierdute la Trianon. In memoria istorica a romanilor – si nu numai a lor –, Horthy este tipul dictatorului fascist, in rand cu Adolf Hitler si Benito Mussolini, iar numele sau echivaleaza cu ocupatia, deportarile si abuzurile contra populatiei civile din Transilvania de Nord in anii 1940–1944. In procesele de la Nürnberg nu va sta insa pe banca acuzatilor, ci in boxa martorilor, iar sfarsitul vietii si-l va trai in liniste la Estoril, la fel ca alti mari exilati ai epocii (intre care si Carol II, fostul rege al Romaniei). In ultimii ani, e asezat pe piedestal de regimul Viktor Orbán, in galeria eroilor natiunii maghiare.
Lasand in urma cliseele istoriografiilor nationale si polemica nationalista, Catherine Horel este primul istoric care alcatuieste biografia regentului Ungariei pe baza unei documentari vaste, reusind sa impuna o viziune noua, critica si obiectiva. Dincolo de figura controversata a lui Horthy, cartea de fata este in egala masura o ampla fresca a Ungariei dintre cele doua mari razboaie – o istorie ale carei ecouri in prezent sunt inca vii.
CATHERINE HOREL este director de cercetari la Centrul National Francez de Cercetari Stiintifice (CNRS); specialista in domeniul Europei Centrale, preda la Paris I Panthéon-Sorbonne. A obtinut doctoratul in istorie cu teza Les Juifs de Hongrie, 1825–1849, problèmes d’assimilation et d’émancipation. A publicat volumele Histoire de Budapest (1999), La restitution des biens juifs et le renouveau juif en Europe centrale (2002), Cette Europe qu’on dit centrale: des Habsbourg à l’intégration européenne, 1815–2004 (2009; Premiul Guizot al Academiei Franceze) si Amiralul Horthy, regentul Ungariei (L'amiral Horthy, régent de Hongrie, 2014; Humanitas, 2019).
