„Inaintea constiintei mele sunt dator sa constat ca dl. Stere niciodata n-a insistat la noi ca sa abandonam pretentiunile noastre nationale. Sunt dator cu aceasta declaratiune nu numai dlui. Stere, dar sunt dator si demnitatii mele, pentru ca daca dl. Stere care credea necesara o intelegere, numai odata ar fi militat pentru abandonarea aspiratiunilor noastre nationale, eu nu as mai fi discutat cu dl. Stere”.
(Iuliu Maniu)
„Problemele de constiinta au ocupat un loc extrem de important in discursul lui Maniu, acesta insistand, in mod repetat, si asupra framantarilor constiintei romanilor transilvaneni, care au rezistat presiunilor dure exercitate de Imperiul Austro-Ungar, caruia i se asociase si aliatul lui german. In acest fel, Puterile Centrale doreau sa obtina sustinerea de catre romani, chiar cu entuziasm, a razboiului dus de catre ele. Politicienilor ardeleni dinprovinciile extracarpatice li se cerea chiar sa influenteze guvernul de la Bucuresti, cu care colaborau indeaproape, pentru a obtine intrarea Romaniei in razboi, alaturi de Germania si Austro-Ungaria. In ceea ce priveste aceste evenimente de culise, discursul lui Iuliu Maniu contine o multime de amanunte extrem de interesante”.
(Luca Uki Marginean, Alin L. Marginean)
