Audierea persoanelor reprezinta unul dintre cele mai importante procedee probatorii, situandu-se la intersectia dintre normele procesuale penale, criminalistica si psihologie. Dincolo de dimensiunea sa juridica, audierea constituie un proces complex de comunicare si evaluare a comportamentului uman, in cadrul caruia investigatorul trebuie sa gestioneze factori cognitivi, emotionali si relationali.
Lucrarea propune o analiza interdisciplinara a procesului de audiere, abordand regulile procesuale penale, regulile tacticii criminalistice si fundamentele psihologice ale declaratiilor, dar si evolutia metodelor si tehnicilor de intervievare si interogare, precum si problematica evaluarii sinceritatii.
Un loc central este acordat detectarii comportamentului simulat, fiind analizate principalele teorii privind minciuna, metodele de evaluare a credibilitatii declaratiilor, rolul tehnicii poligraf si perspectivele oferite de noile tehnologii. Totodata, cercetarea evidentiaza limitele stereotipurilor in aprecierea sinceritatii, argumentand necesitatea utilizarii unor metode validate stiintific.
Bazata atat pe analiza literaturii de specialitate si a practicilor internationale, cat si pe o cercetare realizata in randul organelor de cercetare penala ale politiei judiciare din Romania, concluziile formulate ofera repere utile pentru perfectionarea formarii profesionale a practicienilor, dezvoltarea unor protocoale standardizate de audiere si promovarea unor practici investigative moderne, etice si eficiente.
