Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga - Haruki Murakami

Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga (2007) este un volum compus din fragmente de jurnal adaptate, eseuri mai vechi si amintiri, pe un ton neasteptat de vesel si totusi intim, in care autorul isi concentreaza atentia asupra unui subiect deosebit: alergarea pe distante foarte lungi, un stil de viata pe care Murakami insusi l-a adoptat. Este un subiect radical diferit de cele cu care cititorii fideli s-au obisnuit pina acum, lipsit de tentele fabuloase sau suprarealiste. Este, dimpotriva, o carte despre incrincenarea extrema a unui spirit uman care isi infringe slabiciunile sistematic si isi exerseaza vointa dincolo de culmile banuite.

„Autoportretul scriitorului... este o explicatie plina de gratie pe care Murakami o ofera pentru multe dintre ideile obsedante din scrierile anterioare, redata prin
abilitatea sa caracteristica de a face conexiuni neasteptate. Alergarea se poate rezuma intr-adevar la a pune un picior in fata altuia pe pamint, dar, cum deseori este =cazul in opera autorului, obiectele terestre au tendinta de a-si lua zborul.” (New York Sun)

„Minunat scrisa si plina de aforisme uimitoare... Oricine apreciaza perseverenta va fi incantat de acest volum.” (San Antonio Express-News)

„Autoportretul... este o carte sincera si vesela, scrisa pe un ton liber, cu digresiuni intamplatoare– la fel ca improvizatiile de jazz. La final nu poti ramane decat fermecat de simplitatea, de gratia neafectata a lui Murakami.” (The Observer)

Haruki Murakami, unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani, s-a nascut in 1949, la Kyoto. A studiat teatrul la Universitatea Waseda din Tokio. Experienta de proprietar al unui bar in care se cinta jazz (reflectata in romanul sau din 1992, La sud de granita, la vest de soare) si cea de traducator al operelor lui F. Scott Fitzgerald, John Irving, Truman Capote si Raymond Carver isi vor spune cuvintul in formarea sa ca mesager al unei Japonii occidentalizate – un tinut amagitor, lipsit parca de suflet si suflu, al carui spirit stravechi pare sa fi disparut aproape in intregime. Primul sau roman, Asculta cum cinta vintul (1979), i-a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de Pinball, 1973 (1980) si In cautarea oii fantastice (1982, distins cu Premiul Noma). In 1987 a publicat Padurea norvegiana, bestseller international, tradus in numeroase limbi si vindut in milioane de exemplare. Murakami a mai publicat volumul de interviuri Underground. Atentatul de la Tokio si spiritul japonez (1997) si romanele La capatul lumii si in tara aspra a minunilor (1985, pentru care a primit Premiul Tanizaki), Dans dans dans (1988), Cronica pasarii-arc (1994, nominalizat la prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award), Iubita mea, Sputnik (1999), Kafka pe malul marii (2002), 1Q84 (2009-2010) si Tsukuru Tazaki cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj (2013), precum si volumele de povestiri sau eseuri Elefantul a disparut (1993), Dupa cutremur (2000), Salcia oarba, fata adormita (2006), Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga (2007), Meseria de romancier (2015) si Uciderea Comandorului (vol. 1, 2018). A fost nominalizat in repetate rinduri la Premiul Nobel.