Unicul dor al vietii mele este sa-mi vad Natiunea mea fericita… – AVRAM IANCU
Autorul acestui volum este un distins si pasionat profesor de istorie, cercetator, eseist, jurnalist si poet, care a publicat numeroase carti, studii si articole. Nascut si crescut in Gorj, este indragostit de toate locurile acestei tari si rosteste cu multa mandrie cuvantul PATRIE. Fire poetica, este fireasca atractia lui pentru epoca romantica, generatia pasoptista fiindu-i atat de apropiata sufletului, incat nu se simte doar atras de ea, ci si dator sa-i inalte imnul iubirii si respectului. Asa a facut si in Anul Bicentenarului Avram Iancu, scriind si redandu-ne crampeie din viata si activitatea Craisorului care indreptatesc la recunoasterea lui ca Erou National. Riguros din punctul de vedere al adevarului istoric, Dumitru Cauc ne-a prezentat pe Avram Iancu si pe ceilalti lideri transilvaneni ai Revolutiei de la 1848-1849 ca pe niste fauritori ai programului natiunii romane, propunandu-i mintii si inimii cititorului de azi. Aceasta carte merita a fi citita, iar autorul ei, apreciat deplin. (VASILE PUSCAS)
Avem nevoie acuta sa rostim istoria pornind de la mersul lumii contemporane, dar infatisand curgerea noastra prin timp cu acel foc care a intretinut speranta in vremurile de cumpana, cu vorbirea limpede si asezata a truditorilor fericiti ai limbii si a brazduitorilor campiilor si dealurilor. Daca pentru idealul fericirii universale, directia actuala a lumii contemporane este integrarea, toti indivizii trebuind sa lucreze si sa lupte impreuna, este nevoie ca fiecare parte a acestei constructii sa aduca in ea ce are mai valoros. Scrisa in Anul Bicentenarului Nasterii lui Avram Iancu (2024), lucrarea emana fiorul de nationalitate si afinitate sufleteasca fata de destinul eroilor martiri, ea putand fi lectura folositoare celor care inca mai cred ca natiunile sunt perene. Iar Craisorul Muntilor, „mort pentru sine si pentru societate”, cum spunea George Baritiu, „va vietui in memoria noastra si a tuturor generatiunilor cate ne vor succede noua, pana cand istoria omenirei va mai avea sa consemne cate ceva din viata natiunei daco-romanesti”. (DUMITRU CAUC)
