Popularitatea si expresivitatea conceptelor de buna-credinta si de rea-credinta se datoreaza faptului ca acestea au semnificatii proprii si in vorbirea comuna, diferite de multe ori de semnificatia lor juridica mai precisa, tragandu-si seva din notiuni religioase si morale, ale caror origini se pierd in negura istoriei. Orice persoana fara studii juridice careia i se prezinta aceste concepte va avea propria intelegere asupra lor, de multe ori vazandu-le interdependente, dar cu o coloratura subiectiva puternica, tenta care, in intelesul juridic, s-a estompat de-a lungul timpului.
Cand cineva vorbeste de buna-credinta in contracte, inevitabil va ajunge sa se aplece asupra manifestarilor relei-credinte, intrucat raporturile juridice cu final fericit nu fac istorie, doar in situatiile in care exista divergente fiind chemat dreptul sa intervina. Buna-credinta a fost apreciata fie ca un concept multiform, putandu-se manifesta in toate domeniile dreptului si in toate fazele contractului („buna-credinta aligator”), fie ca un concept uniform, dar cu multiple fatete, care se poate adapta diverselor ramuri ale dreptului, o notiune „proteiforma” cu proprietati mimetice („buna-credinta cameleon”).
In abordarea acestei teme a aparut si o necesitate de natura stiintifica ce decurge atat din raritatea monografiilor din Romania care trateaza problema bunei sau relei-credinte in materie contractuala, singura monografie romaneasca de referinta privind buna-credinta datand din 1981, cat si din raritatea monografiilor straine privind reaua-credinta in materie contractuala, sfera de cuprindere a celor existente fiind mai larga decat cea a relatiilor dintre parti privind negocierea si executarea contractelor.
Pentru studierea conceptelor de buna si rea-credinta in domeniul contractual, au fost alese cele doua etape contractuale in contextul carora aceste notiuni au fost cel mai des vehiculate: etapa precontractuala a negocierii contractelor si etapa executarii contractelor, fiind lasate in afara prezentei lucrari faza incheierii acordului de vointa prin emiterea si acceptarea ofertei de a contracta si faza postcontractuala, acestea din urma meritand o abordare distincta.
Lucrarea Buna si reaua-credinta in negocierea si executarea contractelor de drept comun se adreseaza atat teoreticienilor, cat si practicienilor (judecatori, avocati, consilieri juridici) care doresc sa aiba o viziune larga, integrata in istorie, in dreptul comparat si in noile evolutii ale doctrinei universale, asupra acestor doua concepte, care pastreaza inca o aura mistica in vorbirea comuna si, uneori, in practica judiciara.
Cand cineva vorbeste de buna-credinta in contracte, inevitabil va ajunge sa se aplece asupra manifestarilor relei-credinte, intrucat raporturile juridice cu final fericit nu fac istorie, doar in situatiile in care exista divergente fiind chemat dreptul sa intervina. Buna-credinta a fost apreciata fie ca un concept multiform, putandu-se manifesta in toate domeniile dreptului si in toate fazele contractului („buna-credinta aligator”), fie ca un concept uniform, dar cu multiple fatete, care se poate adapta diverselor ramuri ale dreptului, o notiune „proteiforma” cu proprietati mimetice („buna-credinta cameleon”).
In abordarea acestei teme a aparut si o necesitate de natura stiintifica ce decurge atat din raritatea monografiilor din Romania care trateaza problema bunei sau relei-credinte in materie contractuala, singura monografie romaneasca de referinta privind buna-credinta datand din 1981, cat si din raritatea monografiilor straine privind reaua-credinta in materie contractuala, sfera de cuprindere a celor existente fiind mai larga decat cea a relatiilor dintre parti privind negocierea si executarea contractelor.
Pentru studierea conceptelor de buna si rea-credinta in domeniul contractual, au fost alese cele doua etape contractuale in contextul carora aceste notiuni au fost cel mai des vehiculate: etapa precontractuala a negocierii contractelor si etapa executarii contractelor, fiind lasate in afara prezentei lucrari faza incheierii acordului de vointa prin emiterea si acceptarea ofertei de a contracta si faza postcontractuala, acestea din urma meritand o abordare distincta.
Lucrarea Buna si reaua-credinta in negocierea si executarea contractelor de drept comun se adreseaza atat teoreticienilor, cat si practicienilor (judecatori, avocati, consilieri juridici) care doresc sa aiba o viziune larga, integrata in istorie, in dreptul comparat si in noile evolutii ale doctrinei universale, asupra acestor doua concepte, care pastreaza inca o aura mistica in vorbirea comuna si, uneori, in practica judiciara.
