Calatoria diletantilor - Bulat Okudjava

Unii dintre decembristi sint inca in viata, iar ecoul mortii lui Puskin si a lui Lermontov inca nu s-a stins. Ajuns la plinatatea virstei, plecat de la curtea tarului si retras la conacul sau de la periferia Petersburgului, melancolicul print Miatlev isi petrece zilele cufundat in tristete, departe de indeletnicirile potrivite rangului si de tovarasii sai din regimentul de husari. Intr-o zi, Miatlev salveaza o tinara de sub rotile unei trasuri in plina goana, o duce acasa, o ingrijeste si se indragosteste nebuneste de ea. Viata lor pare sa se indrepte spre un fagas fericit, insa Alexandrina, negasindu-si calea in viata, e disperata: va disparea pe neasteptate, lasind in urma ruinele unui conac bintuit de o fantoma „care nu mai sperie pe nimeni”, iar printul incearca deznadajduit s-o gaseasca. Ce nu vede inca e ca viitorul – dragostea, adevarata libertate, fuga de lumea plina de toane – abia incepe.

„Bulat Okudjava este una dintre cele mai cunoscute si mai puternice voci ale generatiei sale, o voce care a contribuit la crearea unei adevarate miscari a beatnicilor in Uniunea Sovietica.” (The New York Times)

„Romanul Calatoria diletantilor poate fi vazut si ca ultima mare opera a asa-numitei «epoci de aur» a literaturii ruse.” (Russian Classical Literature Today)

Traducere din limba rusa si note de Nicolae Iliescu

Bulat Okudjava (1924-1997) a fost poet, romancier, scenarist, cintaret si compozitor sovietic de origine georgiano-armeana. Tatal sau, unul dintre membrii de frunte ai Partidului Comunist, avea sa fie executat in timpul „Marii Terori” staliniste, iar mama trimisa in Gulag, unde a petrecut optsprezece ani. A fost combatant in cel de-al Doilea Razboi Mondial. A debutat cu volumul de versuri Lirice (1956), urmat de Insulele (1959), Tobosarul vesel (1964), Generosul Martie (1967), Arbat, Arbatul meu (1976). O directie particulara in proza sa este marcata de romanele fantezii istorice Sarmanul Avrosimov (1969), Calatoria diletantilor (1978) si Intilnire cu Bonaparte (1983). A compus peste 200 de cintece pe versurile poemelor proprii, impletind, in melodiile sale, muzica populara ruseasca cu stilul sansonetelor frantuzesti.