Poate ca, pentru multi, sunt doar „o simpla coafeza”. O femeie care face bucle, vopsit radacini, si ascunde firele albe. Poate ca, uneori, si eu m-am intrebat daca asta „e de ajuns”.
Ceea ce nu inteleg insa cei care privesc meseria asta cu superficialitate este ca scaunul de salon devine, de fapt, un fel de confesional deschis. Tacut, dar incarcat. In fiecare zi, am in fata mea femei — uneori si barbati — care isi deschid vietile fara retinere.
Imi vorbesc despre decizii grele, despre iubiri implinite sau ratate, despre divorturi, doruri, copii plecati, parinti pierduti, bani care nu mai ajung sau care n-au adus fericirea promisa.
Nu doar parul se transforma in mainile mele, ci si oamenii. Uneori pleaca mai linistiti. Alteori doar mai frumosi. Dar de cele mai multe ori, lasa in urma un fir de poveste care se agata de mine si ramane acolo.
Asa am inceput sa ma intreb: daca in fiecare zi aud atat de multe despre viata, despre ceea ce doare, ce lipseste, ce conteaza… cum ramane cu mine? Cu povestea mea?
Poate ca asa a inceput Camino-ul meu.
Aceasta carte nu este doar o relatare a unei calatorii fizice, ci si o marturie despre curajul de a te descoperi, despre puterea vindecatoare a drumului si despre schimbarile pe care un singur pas in afara zonei tale de confort le poate genera.
Autoarea
Achizitie verificata 