Conceputa pentru voce de soprana si chitara clasica, suita contine noua lieduri pe versuri Vacaresti si trei piese pentru chitara solo, care au rol atat de introducere cat si de intermezzo, oferind vocii un repaus binevenit. Limbajul este eminamente modal si face trimitere la muzica lui Anton Pann, la melosul de provenienta orientala — prezent in muzica Valahiei acelor timpuri — si la structuri melodice bizantine, alternate cu cele din folclorul traditional romanesc. Pe plan vertical sunt utilizate, ca in mai toate proiectele mele de acest gen, structuri armonice modale, cu trimiteri la impresionism si la muzica secolului XX, cu precadere din creatia lui Bartók.
Lucrarea este o calatorie in timp — o readucere in actualitate a unei lumi sonore care vorbeste despre identitatea poporului roman in veacurile nu demult apuse.
