Cartea ceaiului 1921-1925 - Okakura Kakuzo

Ceaiul a inceput ca doctorie si a ajuns cu vremea o bautura. In China el a patruns prin al VIII-lea secol in hotarele poeziei ca una din desfatarile de lume. In secolul al XV-lea Japonia l-a ridicat pana la o religie a estetismului ceismul. Ceismul e un cult intemeiat pe inchinarea la frumos in mijlocul intamplarilor de rand ale vietii de toate zilele. El vorbeste de neprihanire si armonie de taina iubirii intre oameni de romantismul ordinii sociale. El e in fiinta lui o credinta a nedesavarsirii precum e si o gingasa incercare de implinire a ceva cu putinta in lucrul acesta cu neputinta caruia ii zicem viata. Cartea ofera o sinteza concentrata a Japoniei traditionale. Actul de a bea ceai atat de banal pentru noi are la japonezi sensul si importanta unui ceremonial cultural si isi anexeaza in desfasurarea lui complexa toate artele de la arhitectura adecvata de la literatura si pictura pana la artele minore vestimentatia decoratia interioarelor in care un rol esential il au aranjamentele florale asa-numita ikebana forma am spune poate cea mai poetica si mai gingasa a arhitecturii si arta characteristic nipona. Aceasta drama improvizata cum o numeste Kakuzo traduce astfel un mod exclusiv japonez de a gandi si de a fi. Descrierea ei in cartea de fata a fost de la bun inceput destinata cititorului occidental dornic sa inteleaga fara partinire si prejudecati o alta lume decat a lui.