Cartea islazului meu - Marian Nazat

„Abia terminasem scrierea cartii si intr-o noapte m-am visat iarasi la Islaz, cum mi se intampla mai mereu. Stateam la masa, sub dudul de langa poarta, dimpreuna cu mama si cu bunicii. Se insera, frunzele fosneau trist si dupa ce am ezitat indestul, m-am uitat la tata-mare altcumva, sfasiat de emotie, si i-am impartasit, cu vocea tremuranda, marele secret: „Sa stii ca am ispravit Cartea Islazului meu!”. El m-a fixat tulburat si ochii au inceput sa-i lacrimeze. M-a podidit plansul, sa ma inece, nu altceva, noroc ca m-am trezit la timp! Perna era uda, iar eu nu-mi gaseam locul, as fi vrut s- o iau la goana inapoi, in trecutul indepartat din care tocmai ma intorsesem.
Ce semn o mai fi si asta? m-am intrebat coplesit de dorul alor mei si m-am grabit sa definitivez manuscrisul. Cat sa astepte si ei povestea ce-i va tine in viata de-a pururea, cat?
Dumnezeu sa-i binecuvanteze si sa-mi ierte intarzierea in asezarea pe hartie a confesiunilor islazene!”
MARIAN NAZAT