Prin nu stiu ce stramba intelegere a cuvantului scris, Chira Chiralina a putut fi socotita de catre unii o poveste imorala, fiindca e vorba acolo de toate vitiile Orientului. Dar imoralitatea operei de arta - daca se mai poate deschide astazi o discutie invechita si epuizata - se masoara dupa atitudinea autorului fata de pacat. Exista o literature libidinoasa care se adreseaza sensibilitatii lectorului de la buric in jos. E chiar o industrie literara specializata in aceste virtuti afrodisiace. Ea se vinde pe sub mana adolescentilor cu vitii ascunse, femeilor cu viata concentrata in jurul sexualitatii, batranilor cu glande stoarse. Chira Chiralina nu stiu cum poate fi socotita ca atare. Putine carti au povestit lucruri scarboase cu atata decenta si cu atat de subtire, poate intuitive finete de a ocoli cuvantul brutal.”
Chira Chiralina ramane un indiciu de posibilitati. Dincolo, pot aseza dezamagiri sau, ceea ce cu totii dorim, o opera intregita si durabila.”
Cezar Petrescu
