Cidul - Pierre Corneille

Legenda cidului, constituita prin secolul al XII-lea, se refera la luptele spaniolilor cu maurii. Figura eroului medieval al Spaniei inspiră poemul "Cîntecul Cidului", precum și alte poeme epice. Izvorul lui Corneille pentru "Cidul" l-a constituit piesa unui alt dramaturg spaniol. Cu “Cidul” apare adevăratul stil tragic. Corneille rămîne, astfel, pictorul măreției și nobleței umane. În această operă, autorul așază în centrul creației ființa umană. Tragedia clasică prezintă un alt tip de erou, care nu mai e victimă a zeilor sau a destinului. Eroii lui Corneille tind să se realizeze, sunt capabili să ia decizii, conducîndu-se de sentimental cinstei, datoriei și al onoarei. Concepția raționalistă a iubirii în întregime determină faptele săvîrșite de Don Rodrigo și Ximena. Rodrigo și Ximena sunt modele de eroism și de umanitate, amestec de trăiri, manifestate mai sensibil în personajul Ximenei, și în lupta neîncetată a voinței împotriva pasiunii. Sensul moral în această tragedie este că datoria și onoarea ocupă primul loc în viață. Corneille afirmă că “Tragedia care pentru subiectul ei este o acțiune măreață, extraordinară, serioasă” și că “izvorul trebuie căutat în istorie sau legendă”. Această operă este de factură clasicistă, deoarece este prezentă regula celor trei unități, cu mici abateri: este o acțiune liniară, ce are loc în unitatea orașului, timp de 36 de ore. Echilibrul compoziției, armoniei, ordinea, claritatea, sobrietatea stilului, vocabularul ales definesc deasemenea clasicismul. Pentru personajul principal - Don Rodrigo - sentimentul onoarei este mai presus decît sentimentul iubirii, deci opera este de factură raționalistă.