Pentru prima oara, celebrul si controversatul justitiar al primilor ani de socialism ai Romaniei devine personaj de naratiune grafica. Autorul, care s-a documentat intens, a reusit sa redea atmosfera tulbure (cu toate nuantele sale de gri) a epocii, atat in decoruri (cladiri, automobile, arme, costume), dar mai ales in personajele sale vii si colorate.
Prin opera sa grafica, prin premiile obtinute – inainte de a implini varsta de 36 de ani! – Valentin Ionescu se dovedeste a fi un reprezentant de seama al noii generatii de autori romani de BD.
Dodo Nita
Comisarul-sef Eugen Alimanescu este, fara indoiala, o sursa de inspiratie pentru un personaj de roman, de film si chiar de benzi desenate. Cel mai cunoscut, dar si cel mai controversat politist roman din secolul XX are priza la public si, de aceea, asezarea lui ca personaj principal intr-un roman grafic, asa cum a facut atat de bine Valentin Ionescu, este un demers salutar.
Inca din luna iulie 1945, cand ziarele bucurestene au inceput sa relateze despre actiunile comisarului-sef Eugen Alimanescu, „un politist exceptional aparut in imprejurari exceptionale”, publicul a fost cucerit de acest,, justitiar”, care in urmatorii doi ani avea sa salveze Capitala de cei mai temuti raufacatori. Faptele lui au furnizat, in perioada sa de glorie, cele mai citite stiri din presa vremii, proiectandu-l, rapid si ireversibil, in legenda.
Chiar daca Securitatea l-a folosit dupa razboi pentru lichidarea mai multor detinuti politici sau fosti membri ai gruparilor de rezistenta anticomunista, Alimanescu – impreuna cu brigada sa,, Fulger” – a ramas in memoria colectiva ca,, lichidatorul” care a,, curatat” Bucurestiul de cei mai periculosi infractori aparuti in perioada neagra de dupa razboi.
Cum ideea lui Valentin Ionescu de a-l transforma pe comisarul-sef Alimanescu in,, erou” de benzi desenate este inedita, sper ca va continua si cu alte episoade, avand in vedere ca acest personaj are toate premisele sa atraga publicul din tara noastra si nu numai. Iar evenimentele care l-au facut celebru in presa vremii sunt o sursa de inspiratie, deoarece realitatea de atunci intrece orice scenariu de film.
Alexandru Arma
