Trei dintre termenii esentiali ai psihologiei analitice – complex, arhetip, simbol – abordati de Jung in diferite studii si articole sunt reluati intr-o maniera sistematica in cartea de fata. Fenomenologia complexului, deosebirea dintre conceptia lui Jung si Freud, precum si modul in care complexul se manifesta diferit in nevroza si psihoza fac obiectul primului capitol. Natura arhetipului, legatura arhetipului cu instinctul si structura cerebrala sunt tratate in cel de-al doilea capitol. Distinctia dintre simbol si semn, diferenta dintre Freud si Jung in tratarea lor, simbolurile individuale si cele arhetipale sunt aprofundate in capitolul dedicat simbolului. Dezvoltarile teoretice sunt aplicate in partea a doua a cartii la "visul despre animalul rau" al unei fetite de opt ani, cu sublinierea implicatiilor lor pentru practica psihoterapeutica.
Jolande Jacobi, psihoterapeut jungian, profesor la Institutul C. G. Jung din Zürich, a fost una dintre cele mai apropiate colaboratoare ale intemeietorului psihologiei analitice.
“Problema cu care se ocupa aceasta scriere m-a preocupat timp indelungat. Chiar acum se implinesc 50 de ani de cand am realizat, datorita experimentului asociativ, care este rolul jucat de complexe in viata constienta. Cel mai mult m-a impresionat autonomia speciala de care se bucura complexele fata de celelalte continuturi ale constiintei. Spre deosebire de acestea din urma, care se afla sub controlul vointei, cele dintai fie se impun constiintei, frangand influenta ei inhibitoare, fie se sustrag pe cat de brusc, pe atat de indarjit intentiei ei de a le constrange sa se reproduca. Complexele nu au doar un caracter obsesiv, ci adesea unul de-a dreptul posesiv si se comporta de aceea aidoma cobolzilor, dand nastere la tot felul de acte ratate, de iluzii mnezice si de amagiri ale judecatii — suparatoare, ridicole si perfide. Ele zadarnicesc incercarea de adaptare a constiintei. C. G. Jung, Prefata (1957)
