Conacul. Roman autobiografic - Irinel Giurgea Kornbaum

Povestea acestui conac este povestea unor vieti trei generatii care au trait in acest loc frumos impadurit din sudul Moldovei. Povestea lui e legata in parte de istoria tarii iar evenimentele mici ale acestei familii au decurs din evenimentele mari ale istoriei. A fost greu sa retraiesc viata bunicilor mei pe care nici nu i-am cunoscut sa aflu atatea despre ei cine au fost ce au facut. Mi-au trebuit luni si luni de citit acte carti diplome ziare fotografii si chiar marturii pe care le-am avut inca de cand eram copil. A fost greu sa ma intorc sa-mi reiau copilaria scoala dar cum totdeauna m-am bucurat si de o memorie buna in special afectiva revad totul ca intr-un film definit si precis care mi se perinda prin fata ochilor. Reiau evenimente despre care am mai scris si in alte carti nuvele sau poezii dar aici le-am aranjat intr-o ordine cronologica ca sa arat ca viata mea nu m-a crutat la nicio varsta si nu a fost un fluviu linistit ci o vijelie cu valuri si valuri de necazuri care au inceput chiar de mic copil si care s-au continuat sperand totusi ca se vor termina odata. Si totusi in aceasta vijelie am avut parte si de oameni care m-au ajutat si care m-au iubit. Tatal meu si mama mea care m-au pus pe un drum bun nana Viki matusa mea doctorul Gheorghe Diaconita unchiul meu Simi sotul meu profesorul Paul Monnet. Datorita lor si in special sotului meu am ajuns pana aici si am facut meseria pe care am dorit-o. Am scris aceasta carte un rezumat de rezumat din ce-am trait din ce am vazut din ce am suferit din ce-am inteles din ce n-am inteles din ce am iertat dar nu din ce am uitat. De uitat nu am uitat nimic. Uitarea nu este voluntara si nici obligatorie a zis Tolstoi. Am mai inteles ce inseamna rabdarea ce inseamna tradarea ce inseamna ura minciuna frica si lacomia dar am mai inteles si altceva ce inseamna o iubire adevarata Daca veti citi aceasta carte veti zice Ce viata a avut saraca Dar au mai fost si alte vieti mai teribile mai fabuloase mai extraordinare Da dar asta a fost viata mea Si voi mai spune un lucru pe care il stiu de cand eram copil de la tatal meu. Aveam cinci ani stateam in bratele tatalui meu ca cel mai fericit copil din lume si cum il adoram ii faceam tot felul de declaratii de amor aratandu-i din maini cerul soarele pamantul voind sa-i spun cat de mare e iubirea mea. Si atunci tatal meu mi-a zis Irinel si eu te iubesc tot atat Dar sa stii ca marile sentimente n-au nici limita si nici cuvinte suficiente ca sa fie exprimate. Nu stiu ce am inteles atunci dar stiu ca il iubeam mai mult decat puteam sa-i spun. Si daca este incompleta cartea mea e pentru ca toata viata mea am fost stapanita de sentimente intense ca iubirea ca teroarea ca groaza ca durerea care in fond nu aveau limita si pentru care nu am avut cuvinte suficiente ca sa le pot descrie. Irinel Giurgea Kornbaum