In evolutia poeziei pe continentul european, de la Sappho si Pindar din Antichitatea greceasca, trecand prin Renasterea atat de fecunda literar a lui Petrarca si Shakespeare, iar apoi prin clasicism si romantism, ideea de modernizare tematica si tehnica a versului a fost permanenta.
Totusi, de o constientizare a modernitatii pe care manuitori ai condeiului sa o teoretizeze se poate vorbi doar din secolul al XIX-lea, odata cu Alexandru Macedonski la noi, bun cunoscator al spiritului inovativ al lui Baudelaire, Mallarmé sau Valéry, pentru a-i numi doar pe cei mai reprezentativi purtatori ai noului in definirea spiritului modern in poezie.
Acum, cand experimentele postmodernismului au alungat sentimentele din vers, intepenindu-se in nonpoezie, o abordare ca cea a Elenei-Alexandra Costea, in studiul Conceptul de modernitate in poezia romaneasca, pune in dialog spiritul sintezei, prin care se panorameaza traseul poeziei nationale, ancorat destoinic in universalitate, cu subtilitatea analizei de text, etalat cu generozitate si persuasiune. O carte care instruieste, care da cultura literara cititorilor de azi, mai dezorientati ca oricand de antipoezia contemporaneitatii noastre. Un studiu care se citeste cu sete de cunoastere, in care conceptele nu obosesc mintea avida de patrundere pe una dintre arterele centrale ale literaturii noastre. Este o lectura ce asaza, in spatiul puzzle-ului cunoasterii literare, multe elemente care lipseau din cultura tinerilor.
Anca Sirghie
