Constantin Cublesan Poetul 85

In veacul mult prea grabit poetul isi umpl e buzunarele cu mireasma satului batranesc se preda melancolic ritmului molcom al anotimpurilor cu vestejiri autumnale si reinvieri periodice in versuri armonizate prozodic dupa modele si cu metafore verificate in timp nu ezita sa scrie romante balade ori fabule sta la taifas cu Ziditorul incercand un dialog eliberat de constrangerile dogmatice cu o initate ce pare a-si fi abandonat Creatia lumea asta stricata de la-nceput deplange intr-un limbaj mai degajat-jurnalistic bicisnica epoca a tranzitiei . Ion Pop Sursa principala a lirismului o constituie atmosfera contemplativ-melancolica si nostalgica iar in ordine afectiva sinceritatea confesiunii. Retorica fluenta muzicalitatea rafinat-vetusta si in erse tonalitati unde avand aerul unor subtile pastise dupa Eminescu si in special dupa Bacovia cu inflexiuni de madrigal si cantilena dar si amplitudini mai grave de lamentatie iata calitatile acestei poezii ceremonioase in care patetismul cenzurat al intimismului se conjuga cu meditatia existentiala. In orice caz fara a-i minimaliza restul operei lui Constantin Cublesan inclin sa cred ca poezia reprezinta deocamdata capitolul cel mai substantial estetic al acesteia. Petru Poanta