Cum va place - cronica de teatru opera si film - Andreea Nanu

Draga cititorule Cum va place. Sub aceasta replica democratica a lui Shakespeare se situeaza volumul de cronici pe care-l rasfoiesti. Democratica dar si elitista fiindca am scris liber despre ce mi-a placut asa cum mi-a placut alegand spectacolele preferate din teatru opera si film. Adeseori cu entuziasmul lui Orlando care agata poeme de dragoste in copacii padurii din Arden Unele eseuri au fost publicate in Revista 22 si Ziarul Metropolis altele mi-au conturat rubrica de teatru Cum va place difuzata la Radio Trinitas. Le multumesc pe ceasta cale doamnei Andreea Pora Redactor Sef al Revistei 22 doamnei Teodora Stanciu realizatoarea Revistei culturale Trinitas si domnului Dan Boicea Redactor-Sef al Ziarului Metropolis. Privind inapoi la calatoria mea in lumea scenei inteleg de ce este imposibil sa dam un unic raspuns intrebarii Ce este Teatrul Dar pentru mine Teatrul e secretul pe care Antoine de Saint-Exup ry ni-l dezvaluie prin vocea Micului Print cr er des liens . Sa creezi legaturi cu piesa cu actorii cu dramaturgii si scenografii cu viziunea regizorului cu spectatorii alaturi de care chiar daca nu vezi acelasi lucru inveti ceva esential sa privesti in aceeasi directie. Directe sau intermediate manifeste sau subtile explicite sau intuite legaturile ne unifica cu ceilalti si cu noi insine. Si astfel ne vindeca. Poate nu intamplator la vechii greci amfiteatrele erau uneori situate in incintele templelor inchinate zeului taumaturg Asclepios Conexiunea intre ceea ce se petrece pe scena si ceea ce spectacolul declanseaza in noi apartine Miracolului. O intalnire pluristratificata care poate paradoxal inlatura valurile aparentelor reducandu-ne la esenta ajutandu-ne sa ne vedem asa cum suntem in deplina sinceritate. Spectatori si actori suntem impreuna responsabili fata de intalnirea care se poate produce sau nu. Conditia fundamentala a teatrului ca act e spatiul gol dar si saltul in gol. Ambele contin promisiunea Posibilitatii. Parafrazand un personaj shakespearian chiar daca nu stim ce suntem dupa un spectacol avem intuitia a ceea ce putem deveni. Teatrul ne aminteste cat este de important sa pornim de fiecare data de la zero. Ca un exercitiu de asceza de modestie de critica revelatoare si dialog de admiratie. Spectacolul nu are misiunea sa ne duca la o destinatie anume ci sa ne arate calea spre ea. In Teatrul-Relatie ne nastem simultan actori si spectatori printr-un travaliu reciproc. E nevoie sa asumi adevarul vietii. Si bucuria ei. Exista un timp de pregatire. O asteptare. Un moment de risc de pericol. O calatorie o ascensiune si o coborare in adancuri. Pentru ca totul sa culmineze intr-o sarbatoare Pandemia noua boala planetara ca dealtfel orice situatie-limita ne obliga sa trecem proba cea mai grea a singuratatii si ne testeaza arta cea mai dificila a legaturilor. In Flautul fermecat inainte de a trece impreuna prin foc si prin apa indragostitii Pamina si Tamino trebuie sa depaseasca fiecare in singuratatea sa proba Tacerii. Legatura lor e suspendata. La un moment dat moartea pare preferabila incertitudinii. Celalalt e oare inca acolo statornic O intrebare care in ultimul an mi-a marcat legatura cu Teatrul. Stim ca Spectacolul exista aici si acum. Dar unde dispare el cand teatrul se inchide si peste scena se lasa intunericul Poate el supravietui doar in virtual L-am regasit prin scris in memoria afectiva o mirida subiectiva a memoriei personale care are sansa sa intregeasca si prin cartea de fata Memoria culturala a Teatrului In Lupul de stepa Hermann Hesse scrie pe usa teatrului sau Teatru magic. Intrarea nu e permisa oricui . Le multumesc prietenilor mei actori si regizori care m-au chemat sa patrund impreuna cu ei in kairosul spectacolului dincolo de cortina Andrei si Andreea Grosu Sanziana Stoican Constantin Cojocaru Florina Gleznea Richard Bovnoczki. Si multi altii care au dat viata textelor mele scrise la intalnirea privilegiata dintre Teatru si Viata. Andreea Nanu