Scrisa performant si de o stranie originalitate a subiectului, in contrast cu ceea ce a publicat pana acum Sorin Lavric, cartea uimeste prin amestecul insolit de conceptualizari cat mai abstracte si evocari din zona erosului acut. Identific in paginile ei, bine mascat, un misoginism existent la mai toti ganditorii de filosofie, aici rezultat al privirii reci a celui care candva a frecventat sala de disectie medicala. Sub bisturiul de azi este feminitatea, perena sau cazuta in efemer. Fictiunea literara este convocata sa ilustreze tipologii pe care autorul le transfera cititorului complice.
Din cate imi pot da seama cunoscandu-l de mult timp, Sorin Lavric imagineaza tipologii feminine precum altadata Rubens picta aceeasi voluptoasa femeie vazuta din unghiuri diferite, multiplicand-o de parca ar fi fost tot alta; sau precum Maillol o modela in marmora sau bronz exclusiv pe Dina, modelul sau plastic si apoi sotie, ilustrand astfel figuri simbolice: fluviul, muntele, marea, ba chiar prin siluete robuste si Ars Amandi a lui Ovidiu.”
Din cate imi pot da seama cunoscandu-l de mult timp, Sorin Lavric imagineaza tipologii feminine precum altadata Rubens picta aceeasi voluptoasa femeie vazuta din unghiuri diferite, multiplicand-o de parca ar fi fost tot alta; sau precum Maillol o modela in marmora sau bronz exclusiv pe Dina, modelul sau plastic si apoi sotie, ilustrand astfel figuri simbolice: fluviul, muntele, marea, ba chiar prin siluete robuste si Ars Amandi a lui Ovidiu.”
Ion Papuc
