In spatiul discret al cabinetului, acolo unde cuvintele se cauta si tacerile capata sens, se contureaza o forma de a fi. Intre ascultare si interpretare, psihanaliza devine, treptat, nu doar o practica, ci o maniera de a locui lumea. Cine sunt eu? Ce sa fac cu ceea ce sunt? Care este rostul meu in viata? sunt intrebarile la care ajunge mai devreme sau mai tarziu orice terapie. Acest jurnal de idei se naste tocmai din apropierea de ele: din tensiunea dintre gand si traire, dintre minte si corp, dintre luciditate si iubire.
Scrisa ca un drum fragmentar, saltat si viu, aceasta „carte de stelute“ aduna reflectii despre sine, despre ceilalti si despre felul in care ne construim – sau ne pierdem – in relatie. Un jurnal de idei si de traversari interioare, in care gandurile capata uneori asprime, alteori se lasa simtite mai degraba in corp decat in cuvinte.
Prin experientele altora si prin propria cumpanire de sine, Ioana Scorus urmareste firul discret care leaga suferinta de iubire, viata de pierdere, inceputul de sfarsit. O carte despre ceea ce inseamna sa fii, sa iubesti si sa suporti tensiunea dintre viata care se deschide si viata care se stinge.
