La numai treizeci si sase de ani, printesa de origine germana Sophie von Anhalt-Zerbst, nascuta in 1729, a ajuns pe tronul Rusiei sub numele de Ecaterina a II-a. Indragostita de cultura franceza, dar invatand rusa ca sa-si inteleaga mai bine poporul, liberala in prieteniile sale – Voltaire, Diderot, d’Alembert –, dar autocrata in guvernarea sa, pudibonda in vorbe, dar cu temperament nesatios, muncind cu ravna si iubind copiii, natura, animalele… iata o descriere pe scurt a celei care a fost Ecaterina cea Mare.
„Aceasta stanca de vointa are o structura complexa”, scria despre ea Henri Troyat, si a fost nevoie de spiritul sau patrunzator de analiza ca sa putem intelege mai bine personalitatea contradictorie a uneia dintre cele mai fascinante figuri din istoria Rusiei.
„Initiativele politice, ferme si calculate in acelasi timp, ale tarinei Ecaterina – in diversele etape ale ascensiunii ei pana la puterea suprema si in timpul exercitarii acesteia – sunt infatisate in paralel cu manifestarile personalitatii ei pasionale in viata intima. Lucrarea este, in acelasi timp, atat o biografie reusita, cat si un model de analiza a rolului istoric al unuia dintre fauritorii imperiului rus. Specialistii epocii, dar si cei care se straduiesc sa inteleaga actualitatea in dimensiunea «duratei lungi», vor avea de castigat din lectura monografiei de fata.”
SERBAN PAPACOSTEA
