Educatie pentru societate. In memoriam Robert Reisz - Silviu Rogobete Emanuel Copilas

E greu de crezut ca au trecut deja trei ani de cand Roni nu mai este printre noi. Acest text s-a nascut foarte greu probabil si pentru ca ne obisnuim greu cu ideea ca el chiar nu mai este. Prelungind acest proiect parca incercam sa mai tragem de timp pastrandu-l aproape. Pentru cei care l-am cunoscut indeaproape prezenta lui ramane oricum vie iar golul lasat de el nu se va umple niciodata. Ii simtim de fiecare data lipsa cand suntem impreuna la catedra in fata unei dileme sau pur si simplu traind experienta relationarii in tribul nostru profesional asteptandu-i parca privirea calda si raspunsul lui care avea darul de a ne readuce in dimensiunile tolerabile ale realitatii. Roni ramane unic pentru noi prin personalitatea si creatia lui ambele complexe sofisticate dar in acelasi timp nepretentioase fara a epata. A fi fost in prezenta lui era adesea asemeni unei plimbari linistite prin teritorii deopotriva cunoscute dar mereu surprinzatoare. Ne lipsesc mult spre exemplu perspectivele lui asupra pandemiei razboiului din Ucraina crizelor multiple pe care le traversam in prezent. Clar interpretarea acestor realitati si lumea in general e mai saraca fara Roni si mai greu de inteles. Cum mai sarace sunt toate evenimentele formale sau informale pe care prezenta lui calda le umplea de culoare si continut .