Fata din Zlataust Ionel Teodoreanu

Casa era tocmai in fund cu un cerdac de lemn decolorat fusese rosietic-galben cu inflorituri - cu varul cazut cu tencuiala cojita cu ulucile scofalcite si roase de rugina muta posomorata parca se ascundea avand in infatisarea ei singuratatea stranie a canilor in care coace turba. In dosul ei valuri de crengi fosnea o livada in brocarturi verzi in coasta ei se ridica nesigur cu o miscare de incovoiere spinarea roasa a bisericei Sfantului Ioan Gura de Aur cu al carei cimitir se invecina. . Biserica sau crucea-n soare cimitirul s-alaturi casa subreda si-n jurul ei dansul pagan al primaverii. Era atata moarte si atata viata in casa in biserica in ciori si in frunzisuri ca-n aceeasi clipa ochii urechile narile si sufletul asteptau prabusiri si presimteau salturi. Trecu prin fata casei se opri la usa privi geamlacul colorat fara sa bata vazu bucataria privi pe fereastra vazu plita oalele o icoana pe perete o balie o cana apoi privi hulubaria prabusita hambarul putred fara lemne usa deschisa a pivnitei intra in livada.