Maiestria narativa a lui Agarbiceanu se manifesta cu deosebire in nuvelele si schitele care cuprind o vasta galerie de figure reprezentand, pe cat de variat, pe atat de pregnant, lumea satului, romanesc de la inceputul veacului nostrum. Scriitorul este foarte inegal, subminat adeseori de didacticism, de neglijente stilistice inadmisibile, dar cine parcurge prozele sale scurte […] descopera in masa lor epica, pe langa pagini de mare poezie naturistica, pe langa portretele rurale emotionante in inocenta lor existentiala, chiar capodopere in stare sa ridice, ca de putine ori, literature narativa romaneasca la nivelul universalitatii. In concentrarea beletristica si in profunzimea ei umana, Fefeleaga (1908) este esentiala ca o fabula de Eso psi problematica precum Moartea lui Ivan Ilici. Caci exista la Agarbiceanu un realism elementar si sintetic, ce da viziunilor sale epice o densitate pe care nu o au decat ideile poetice si care este de fapt propriu naratiunii populare.
Ion Nenitescu
Istoria literaturii romane
Cuprins:
Proza scurta (1902-1910) – Badea Nicolae, Matusa Stana, Mistretul, Hotul, Bunica, Popa Vasile, Mos Viron, Cula Mereut, Dan Jitarul, Bunica Iova, Omul cu viata scurta, Doi batrani, Doamna Catalina, Fefeleaga, Luminita, Varvoara, Valva-bailor, Ursitul, La o nunta, Sanduta, Anghelus, Duhul Bailor, Valea-Dracului, Oana Precupeata, Gura satului, Lada, Melentea, Vedenii, Strainul.
Din viata preoteasca (1916) – Darul lui Mos Miron.
Zilele din urma ale capitanului Parvu (1921) – Dura lex.
Referinte critice din Perpessicius, G. Calinescu, Mircea Zaciu, Constantin Ciopraga, Ion Negoitescu, Nicolae Manolescu, Mircea Popa, Eugen Simion.
