Macon este cel mai mare dintre frati. Are treizeci si unu de ani si a fost puscas marin. Nu-mi amintesc sa-l fi vazut vreodata zambind.
La douazeci si opt de ani, Army e burlac, are un baietel si cei mai frumosi ochi verzi pe care i-am vazut in viata mea.
In curand, Iron va intra la inchisoare. Nu ai vrea sa ai de-a face cu el. De fapt, e un tip de treaba, dar problema lui este ca nu isi poate stapani reactiile violente.
Dallas e cel pe care nu il suport. Are douazeci si unu de ani si este un tip egoist si plin de cruzime — un profitor fara scrupule.
Iar Trace e al meu. Ma rog… A fost al meu pentru scurt timp, fiindca nimeni nu il poate imblanzi.
Si nici nu vreau sa fie imblanzit. Am optsprezece ani. M-am distrat cu el, dar acum trebuie sa-mi vad de viata mea. O sa ma intorc dincolo de calea ferata, departe de Mlastina si de toti fratii Jaeger.
In casa mare a parintilor mei, pe strada mea curata, acolo unde nu intru in nicio incurcatura. Asa voi face, voi pleca dis-de-dimineata, la prima ora, insa in seara asta vreau sa dorm pe canapeaua lor.
Casa Jaeger e tacuta, cufundata in intuneric. Toata lumea doarme. Cu exceptia lui… A vazut ca plang si acum se apropie de mine. Il las sa ma stranga in brate. Ii simt rasuflarea pe gat, ii simt degetele in par. Si nu se opreste aici.
Nu cred ca a fost Trace.
