CATRE CITITORI
Voi, ce-aceasta carte cercetati,
Lasati deoparte orice suparare
Si rasfoind-o nu va rusinati,
Prilej neavand de rusinare.
Mult din ea, e drept, nu castigati,
Insa, cum mahnirea va cuprinde,
Cartea rasu-va de l-ar aprinde,
Mandru atunci as fi cat zece;
Caci rasul fruntea o destinde,
Prin el omul pe-animal intrece*
(*Aluzie la un pasaj din De partibus animalium, III. X. 9, in care Aristotel arata ca ceea ce il deosebeste pe om de animale este rasul.)
DE CREDETI CA NU-I HAIOASA MAI CERCATI!
Lasati deoparte orice suparare
Si rasfoind-o nu va rusinati,
Prilej neavand de rusinare.
Mult din ea, e drept, nu castigati,
Insa, cum mahnirea va cuprinde,
Cartea rasu-va de l-ar aprinde,
Mandru atunci as fi cat zece;
Caci rasul fruntea o destinde,
Prin el omul pe-animal intrece*
(*Aluzie la un pasaj din De partibus animalium, III. X. 9, in care Aristotel arata ca ceea ce il deosebeste pe om de animale este rasul.)
DE CREDETI CA NU-I HAIOASA MAI CERCATI!
