Pregatita si elaborata partial in ultimii ani de viata ai lui B. P. Hasdeu (primele doua capitole, referitoare la genealogie, au aparut in martie 1907), lucrarea lui Iuliu Dragomirescu a beneficiat de cateva avantaje irepetabile.
Primit in preajma savantului, autorul ei a avut sansa sa-l cunoasca indeaproape, sa-i afle din propriile-i marturisiri trecutul, gandurile, framantarile si proiectele nerealizate, sa fie ghidat de el in hatisul stufoasei sale familii si in labirintul atat de complex al operei, in sfarsit, sa aiba la indemana intreg tezaurul de documente, manuscrise, reviste si carti necesare documentarii (dintre care multe s-au pierdut intre timp).
