In una dintre reflectiile sale cu rezonanta printre compatriotii hotarati sa se dedice scrisului, Constantin Noica afirma ca e de dorit ca lucrarile unui autor sa se lege intre ele, in timp, printr-un fel de silogism. A nu se intelege ca unele scrieri trebuie sa tina loc de premise majore, altele de premise minore, iar altele (eventual una mai proeminenta) de concluzie. Referirea la silogism sugera, de fapt, o coerenta tematica generala, daca se poate chiar convergenta catre o idee finala, de baza. Ei bine, programat sau de la sine ruland, cam tot ce a scris Sebastian Stefanuca pana acum se subsumeaza acelui ideal noician. Dupa strategicele precizari conceptuale din loc de origineContributii antropologice la intelegerea conceptului de spatiu (Paideia, 2014), a urmat descinderea in cercetarea concreta, pas descris in Voria Peonia. Jurnalul unei practici formative antropologice de teren (Eikon, 2015), apoi Pe drumul catre o antropologie balcanica. Repere de antropologie socio-culturala in nordul Greciei (Eikon, 2016). Volumul de fata ‒ Identitati in Balcani si loc de origine. Cazuri elene ‒ se adauga perfect acestui complex tematic, cu rasfrangeri spre istorie, demografie, sociologie si (intai de toate) spre antropologie. Regasim aici: *locul ca ipostaza antropologica a conceptului filosofic de spatiu; *legatura dintre identitate (nu doar individuala, ci mai ales comunitara) si locul de bastina; *observarea participativa intr-un context cultural aflat in miscare (inovatie metodologica a autorului, acesta insotindu-i pe descendentii grecilor pontici in calatoria lor spre tinutul de bastina); *proiectul unei antropologii balcanice ca laitmotiv, sau (in orizontul logic sub care ne-am plasat la inceput) ca un fel de concluzie anticipativa menita sa dea seama si de alte viitoare lucrari ale autorului.
Gheorghita Geana
