Inflatia de reglementare o constatam si in domeniul protectiei mediului; „viteza” ce o manifesta legiuitorul in procesul de adoptare, modificare, abrogare a reglementarilor, precum si lipsa de corelare a lor, influenteaza negativ interpretarea si aplicarea. Situatia este si mai „delicata” in cazul incriminarii faptelor prin care se incalca regimul (general ori special) de protectie a elementelor de mediu ori cel al activitatilor cu potential impact asupra acestora.
In reglementarea-cadru privind protectia mediului, O. U. G. nr. 195/2005, am identificat 28 infractiuni la regimul general de protectie a mediului, care (in esenta) constituie variante de specie ale unor infractiuni din Codul penal sau dispozitii-cadru pentru infractiunile prevazute in reglementarile sectoriale.
In reglementarile sectoriale relevante – Legea nr. 104/2011, Legea nr. 107/1996, Legea nr. 138/2004, Legea nr. 331/2024, Legea nr. 407/2006, Legea nr. 176/2024, O. U. G. nr. 57/2007, Legea nr. 50/1991, Legea nr. 10/1995, Legea nr. 85/2003, Legea nr. 238/2004, Legea nr. 111/1996, O. U. G. nr. 92/2021 – am identificat 85 infractiuni la regimul special de protectie a unor elemente de mediu ori cel al unor activitati cu potential impact asupra acestora.
Analiza continutului acestor infractiuni a fost o provocare; in prealabil, pentru a facilita intelegerea, a fost necesara identificarea si resistematizarea normelor de incriminare, norme ce erau grupate (in marea majoritate a situatiilor) in functie de pericolul social al faptei, nu de elementele de mediu protejate ori activitatile cu potential impact asupra acestora.
Suplimentar, tot pentru a facilita intelegerea, am inclus aspecte privind protectia mediului, impactul activitatilor incriminate, principalele instrumente juridice europene dezvoltate pentru prevenirea si combaterea acestor infractiuni etc.
