Ispita - Teodora Popa-Mazilu

"Si intinzand laba lui mare cu degete groase ca niste carnati, apuca de deschizatura camasii si trase cu atata putere incat o fasie pana la mijloc. La lumina unui nou fulger, insfaca unul din sanii mici si pietrosi; apoi chicotind ca un satir batran, se trase putin inapoi si ridicandu-i fetei poalele camasii isi strecura cealalta mana in locul cel mai intim al ei apucand-o de ciuful de par cret si tragand de el cu atata cruzime incat Maria scoase un tipat care pentru ea fu salvator caci facand-o sa iasa din inertia in care o aruncase spaima, deveni brusc o mica fiara dezlantuita..."