Istanbul impleteste in paginile unei singure carti doua povesti la fel de sinuoase si de cuceritoare: cea a primei jumatati din viata scriitorului si cea a orasului in care s-a nascut si pe care il cunoaste mai bine ca nimeni altul. In vastele apartamente ale familiei Pamuk, intesate de urmele unei bunastari in declin, se fac simtite aceeasi inclestare intre vechi si nou, aceeasi melancolie si aceeasi criza identitara ce plutesc si pe strazile Istanbulului. Vestigiile unei glorii de mult apuse a marelui oras, odinioara capitala puternicului Imperiu Otoman, cedeaza acum locul imenselor cladiri de locuinte si centre comerciale. Portretul autorului in tinerete si al orasului vazut prin prisma amintirilor sale de o uimitoare claritate e dublat de marturiile scriitorilor si artistilor care i-au marcat inceputurile evolutiei spirituale.
Orhan Pamuk s-a nascut in 1952, la Istanbul, si a crescut intr-o familie numeroasa, asemanatoare acelora pe care le descrie in romanele Cartea neagra si Cevdet Bey si fiii sai, intr-un cartier instarit din Nisantası. La 23 de ani, Orhan Pamuk se hotaraste sa devina romancier; traieste retras in apartament si incepe sa scrie. Cu exceptia unei perioade de trei ani petrecute la New York, a locuit numai la Istanbul. Scrie romane de treizeci de ani si nu a avut niciodata alta meserie. Cartile i-au fost traduse in mai mult de cincizeci de limbi, iar unul dintre cele mai apreciate romane ale sale, Ma numesc Rosu, a cistigat in anul 2003 IMPAC Dublin Literary Award. In 2006, Orhan Pamuk primeste Premiul Nobel pentru Literatura, fiind, cu o unica exceptie, cel mai tinar ales al acestui premiu, in toata istoria sa.
