Intelegerea lui Dumnezeu ca Tata iubitor, primitor, ocrotitor, "bun si iubitor de oameni", care are "mila si indurari", care "ne asteapta", "ne cheama", "ne imbratiseaza" si chiar "ne zambeste", cum ii placea sa-L prezinte credinciosilor parintele Teofil, constituie una dintre coordonatele sale duhovnicesti de baza. Raportatea parintelui la acest Dumnezeu apropiat de om, Care il iubeste si il sustine pe om, in calitatea lui de Tata, i-a configurat si profilul sau duhovnicesc, relatia de apropiere de Dumnezeu si de incredere in purtarea Lui de grija, calauzitoare si ocrotitoare. Respectiv, Parintele Teofil s-a raportat la acest Dumnezeu cu toata dragostea filiala si increderea in ocrotirea si calauzirea lui, iar prin aceasta raportare a devenit el insusi un parinte duhovnicesc dupa chipul Parintelui ceresc. A devenit un parinte care i-a iubit pe fiii sai duhovnicesti, fata de care s-a purtat cu iubire parinteasca, carora s-a straduit sa le mijloceasca acest chip al iubirii dumnezeiesti ocrotitoare.
Aceasta conceptie despre Dumnezeu constituie un adevarat tezaur duhovnicesc, pe care avem datoria de a-l impartasi cat mai multora, pentru a le inlesni apropierea de Dumnezeu - tatal nostru - si o relationare cu El bazata pe acesta dragoste parinteasca a Lui.
Sofian Brasoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Germaniei, Austriei si Luxemburgului
