Am inclus in cartea de fata pagini diplomatice antologice nefolosite timp de aproape un secol si care, daca n-au fost analizate atata amar de timp, nu puteau sa ne mai scape in continuare. O munca de arhiva laborioasa, nu doar la Bucuresti, a precedat scrierea lucrarii de fata. In afara Arhivelor Diplomatice si a presei romanesti si poloneze, am studiat o seama de documente existente in Institutele Piłsudski de la New-York si Londra, care mi-au prilejuit reflectii asupra climatului in care a trait si a muncit liderul polonez, atasamentul colaboratorilor sai si a posteritatii fata de cauza pentru care au luptat.
In mai 2014, am fost impresionat, cand gratie unei sederi de o luna, asigurata pentru documentare la Cracovia, de Institutul Cartii din localitate, in afara studierii publicisticii poloneze si a noutatilor aparute cu privire la activitatea lui Piłsudski, in timpul convorbirilor avute cu cercetatori si oameni de cultura ori din institutii ale societatii civile, am remarcat varii impresii, prezentari facute de interlocutori in lumini si umbre a siluetei sale, a Eroului Piłsudski, contemporanul lui Iorga, inaintasul generatiilor de azi, care – alaturi de Sfantul Ioan Paul al II-lea – se afla in primele randuri in sondajele de opinie cu privire la locul ocupat de ei in Panteonul polonitatii.
Mi-am propus ca in demersul de fata, prin folosirea unei abordari echidistante, pluridisciplinare – din unghiuri cat mai variate – sa ma debarasez de multe judecati tendintioase, insuficient fundamentate, si care chiar in Polonia mai dainuie. De aici si capitolul privind relatia dintre Józef Piłsudski si adversarul sau politic de-o viata Roman Dmowski. Las ca judecata finala asupra contributiilor celor doi politicieni la faurirea statului independent polonez sa apartina cititorilor. Pentru mine, fostul brigadier, general si Maresal, fostul Comandant suprem si Erou polonez, este deja un pisc care nu mai poate fi umbrit de nimic, stiut fiind ca pete poti gasi si in soare.
In mai 2014, am fost impresionat, cand gratie unei sederi de o luna, asigurata pentru documentare la Cracovia, de Institutul Cartii din localitate, in afara studierii publicisticii poloneze si a noutatilor aparute cu privire la activitatea lui Piłsudski, in timpul convorbirilor avute cu cercetatori si oameni de cultura ori din institutii ale societatii civile, am remarcat varii impresii, prezentari facute de interlocutori in lumini si umbre a siluetei sale, a Eroului Piłsudski, contemporanul lui Iorga, inaintasul generatiilor de azi, care – alaturi de Sfantul Ioan Paul al II-lea – se afla in primele randuri in sondajele de opinie cu privire la locul ocupat de ei in Panteonul polonitatii.
Mi-am propus ca in demersul de fata, prin folosirea unei abordari echidistante, pluridisciplinare – din unghiuri cat mai variate – sa ma debarasez de multe judecati tendintioase, insuficient fundamentate, si care chiar in Polonia mai dainuie. De aici si capitolul privind relatia dintre Józef Piłsudski si adversarul sau politic de-o viata Roman Dmowski. Las ca judecata finala asupra contributiilor celor doi politicieni la faurirea statului independent polonez sa apartina cititorilor. Pentru mine, fostul brigadier, general si Maresal, fostul Comandant suprem si Erou polonez, este deja un pisc care nu mai poate fi umbrit de nimic, stiut fiind ca pete poti gasi si in soare.
Nicolae MARES, PhD
