Traducere de Adriana Nicoara, Marina Vraciu, Leonte Ivanov si Emil Iordache
Prefata de Sorina Balanescu
Volumul I din Jurnalul lui Dostoievski ne inlesneste accesul la experienta mortii traita de autor in anul 1849, cand, in calitate de participant la reuniunile grupului liberal al lui Petrasevski, a fost arestat si condamnat la moarte sub acuzatia de complot impotriva statului. Paginile cele mai tulburatoare prezinta scena aplicarii sentintei – in clipa ce a precedat deschiderea focului de catre plutonul de executie, a sosit gratierea tarului de la condamnarea la moarte, cu comutarea pedepsei prin deportare in Siberia timp de peste trei ani. Traind mereu in vecinatatea mortii (a fost martor al asasinarii tatalui sau de catre propriii tarani), marcat de crizele de epilepsie, pledoariile in favoarea celor oprimati, dar si de crizele religioase care l-au determinat sa treaca de la agnosticism la crestinism, Dostoievski prezinta in scrierile sale omul sfasiat intre prezenta raului si cautarea lui Dumnezeu, intre inconstient si constient. Acest prim volum reuneste o varietate de texte publicate in revista Jurnal de scriitor in perioada 1873 – aprilie 1876, de la povestiri ca „Bobul” sau „Un baiat la bradul lui Hristos” si portrete literare precum cel al lui Vissarion Belinski la profetii politice si eseuri despre societate, valori sau moralitate.
