Lautarii si lautaria - Alin Trocan

Lucrarea de fata propune o analiza a elementelor care caracterizeaza si definesc grupurile profesionale ale lautarilor ca actori sociali si culturali ai comunitatilor. O privire istorica asupra profesiei de lautar se impune pentru a intelege nu doar evolutia culturala, ci si statutul socioeconomic al acestor profesionisti de‑a lungul timpului. Documentele si informatiile istorice ii prezinta in numeroase ipostaze, iar perspectiva socioistorica ofera o imagine ampla, compusa din mai multe piese de puzzle, asupra complexitatii relatiei lautarilor cu societatea. Datele istorice ne ofera atat explicatii legate de origine, de parcursul etnic si profesional, de statutul social si de contextele culturale in care lautarii s‑au aflat sau inca se afla, cat si un resort de a ancora atestarea istorica a lautarilor in cultura romaneasca. In plus, perspectiva istorica ofera si posibilitatea observarii transformarilor economice care au influentat aceasta profesie – de la dependenta de patronajul boieresc la provocarile industriei muzicale moderne – si ajuta nu doar la recunoasterea valorii lautarilor in cultura romaneasca, ci si la identificarea mecanismelor prin care aceasta traditie (inca functionala) poate fi pastrata in prezent.
Profesionalizarea lautarilor se produce in dialog cu alte doua contexte: oralitatea culturii traditionale si cultura savanta, ipostaze principale in formarea acestora. In culturile orale, cunoasterea se transmite direct, prin observare si imitare, urmand o traditie colectiva si mentinand autenticitatea meseriei. Acest mod de invatare este considerat de lautari drept cel mai potrivit, intrucat presupune o asimilare organica a repertoriului, a tehnicilor instrumentale si a subtilitatilor interpretative. Purtatorii informatiilor si ai cunostintelor orale se calauzesc dupa o serie de valori si norme care operau odinioara in societatile traditionale, precum: respectarea si urmarea intocmai a unor reguli nescrise, care asigura continuitatea stilurilor si a tehnicilor de interpretare; solidaritatea comunitara, intrucat nu e vorba doar despre o meserie considerata multa vreme degradanta, ci si despre contextul etnic si despre raporturile cu societatea; datoria sociala a meseriei de lautar, care, in cele din urma, se reflecta in situatia economica a familiei; nu in ultimul rand, autonomia si autogestionarea, intrucat lautarii au depins intotdeauna de propriile eforturi de autosustinere. (din „Introducere”)