„Desi puternic, a glasuit Heracles, sunt urgisit de Hera sa fiu sclav unui rege nevolnic, din Micene. Zeii m-au osandit, dupa dorinta Herei. Eu nu ma tem de soarta si nu m-as fi supus; dar vreau sa ispasesc ingrozitoarea-mi crima, facuta fara voie, luptand si preschimband tot raul, urzit acolo-n slavi, in bine pentru oameni...“
In eroi, grecii antici s-au intruchipat pe ei insisi in versiuni idealizate, au cladit tipuri umane de virtute. Urmariti de pizma vreunui zeu, eroii sunt orbiti, supusi tumultului pasiunilor, raspandesc haosul. Asa i se intampla lui Heracles, otravit de fioroasa zeita Mania. Insa, atat cat ii tin puterile, ei cauta virtutea, se straduiesc sa-si canalizeze pasiunile luptand sa repare nedreptatile lumii, infrunta chiar zeii care intretin haosul.
Viata lor e o lupta: exista si momente cand sunt ingenuncheati, dar eforturile li se indreapta catre a se afla la inaltimea incercarilor prin care sunt pusi sa treaca. Sunt mai tare decat vremurile si nu-si tin capul plecat nici in fata zeilor. Iar numele lor au strabatut veacurile: Perseu, Heracles, Tezeu, Dedal si Icar, Castor si Polux, Belerofon, Asclepios, Meleagru, Orfeu si Euridie. Oedip, Iason si Medeea, Hector, Ahile, Ulise si Enea.
