Legiunea scrisorilor pierdute - Debasish Lahiri

Cateodata vin ingerii din celebra elegie rilkeana si amesteca timpurile revelandu-ne astfel clipa unica vie ajunsa intr-un varf si brusc revarsata in altceva la suprafata de neprins de nenumit in timp ce noi ii spunem simplu eternitate. Secundele se rarefiaza intr-un aer tare irespirabil aproape. In poemele incluse in acest volum cu un titlu simplu si frumos ca diminetile de octombrie intors spre implinire exact acest fenomen se intampla. Poetul indian de expresie engleza Debasish Lahiri descinde pe malurile Tomisului in Cetatea Deva sau la Caerleon Roma sau Caerwent Ierusalim sau Colchester precum si in alte locuri unde cunoastem imparati indragostiti servi ai lirei si barbari eroul liric discuta sau tace respira si contempla singuratatea lui Orfeu sau tristetile lui Ovidiu alegand ipostaza martorului intelegator care din prudenta exerseaza reticenta si fara voie aproape devine intelept. Artistul descrie barbarii zeii vantul marea valurile sfintii delfinii sau sicomorii ruinele sau templele si reticenta extazul si melancoliile ovidiene canta asprimea Cezarului si decizia de a-l exila pe cel mai rasfatat poet al curtii imperiale deoarece a vazut si a descris ce nu se cuvenea sa vada si sa descrie Pedeapsa poate fi uneori-adeseori masca prin care destinul iti face un dar. O eroare devine lectie si pinten prilej de a urca in spirit. Aceste adevaruri intre altele ni le comunica Lahiri. Si pentru a ne face sa le simtim pe propria piele scriitorul alege simplitatea tonul direct confesiv silabisit E genul acela de silabisire care muta din loc muntii. Sub semnul domniei Soarelui si al credintei de nezdruncinat.