A scrie o carte despre polifonie nu este o sarcina dintre cele mai usoare. Dificultatile se datoreaza mai cu seama abordarii teoretice a unui domeniu prin excelenta practic, la care se adauga apoi cele legate de vastele dimensiuni ale subiectului, de abundenta datelor acumulate de-a lungul timpului si de neobisnuita
complexitate a problematicii tratate.
O asemenea lucrare contine in mod inevitabil probleme apartinand contrapunctului, disciplina de scriitura muzicala, al carei cadru este mai propice demonstratiilor si exercitiilor decat expunerilor cu caracter teoretic. In aceasta privinta am fost obligati sa cautam cele mai potrivite cai pentru prezentarea contrapunctului in afara cliseelor manualelor de specialitate, prin reliefarea in primul rand a continutului acestuia si prin evitarea ingreunarii expunerii cu reguli obositoare, cauza principala a ariditatii indeobste atribuite acestei discipline.
