Luminita plangatoare - Gheorghe Virtosu

Noua carte a lui Gheorghe Virtosu ne cucereste prin indiscutabila autenticitate asigurata de faptul ca autorul a trait faptele de viata sau ca a putut sa le traiasca. El se coboara cu un deosebit sentiment de bucurie si desfatare estetica intr-un taram pe care il cunoaste din interior avand certitudinea ca este acasa si ca ne-o transmite si noua cititorilor. E un fapt care se intampla dupa cum postula Hegel in cazul epopeii. Acest suflu epopeic de care sunt patrunse si Amintirile din copilarie ale lui Ion Creanga editorii cartii ne trimit de altfel in mod justificat la aceasta capodopera avand drept erou un copil universal se propaga in cadrul restrans al unui sat basarabean si in atmosfera arhaica a unei lumi care gandeste in basme si vorbeste in poezii . Dam in consecinta de o arhetipalitate inca atat de vie manifestata in traditii in cantece colinde doine in legile comunitatii in ritualuri si bineinteles in povesti care constituie apanajul si duhul eresului de care vorbeste Blaga sau parfumul copilariei la care se refera autorul cartii. Cele doua personaje Gheorghe Virtosu care e si povestitorul si cel de-al doilea Serioja tovarasul de joaca si faptasul cel mai inversunat si cel mai inspirat al tuturor ispravilor unele mai trasnite decat altele sunt figuri apropiate in terminologia lui Nietsche intr-un fel picaresti sunt niste picaro mai moderati mai mioritici decat cei clasici spanioli patrunsi de pofta neostoita de aventuri si intretinand relatii de apropiere sufleteasca si familiala amintind de Tom Sawyer si prietenii sai de Huckleberry Finn si Jim ai lui Mark Twain. Bineinteles ca intrucat e vorba de amintiri autorul nu poate sa nu evite tema Timpului care le transforma pe toate in cenusa menita bailor purificatoare savarsite cu sfintenie chiar inainte de-a porni pe drumul vesniciei. Aceasta cenusa este un produs al focului suferintei traire atat de placuta Timpului care detine puterea sfanta a fiecarui stramos sacrificat prin ardere. De ce n-ar lasa Timpul cate-o amintire pretioasa vesniciei precum o floare apartinand minunilor Divinitatii Relatia providentiala intr-un fel a povestitorului cu Serioja a fost supusa testului lipsit de mila al Timpului dar au ramas intacte amintirile din copilarie care poarta insemnele permanentei si eternei continuitati. Autorul se deda anume evocarii cu lux de amanunte cu sublinierea farmecului si ineditului intamplarilor care sunt toate niste ispravi niste razbunari in lant nuclear care fac din copii niste fiinte dornice de demnitate libertate de sfintenie si frumusete intr-un cuvant de personalitate careia i se spune unicitate. Cum se manifesta aceasta unicitate Fireste prin joc prin elementul esential al felului de a fi al copilului. Gheorghe si Serioja se incadreaza astfel in imensul teatru al lumii theatrum mundi asumandu-si rolul ce le este destinat povestitorul vorbeste mereu de datul harazit al sortii acela de a fi actori nedisimulati si angajati cu toata fiinta lor candida in el de a fi se spune literalmente in roman piese in puzzle-ul existentei neamului nostru stramosesc. Intervine in mod deloc surprinzator puterea imaginatiei povestitorului care-i transforma pe cei doi in eroi de epopee de cel putin farsa picaresca ce-i ia in valvartejul ei si le da contururi de fiinte traitoare pe marea scena a vietii si avand certitudinea ca si-au supus clipa cea repede care li s-a dat . Ce fac in fond cele doua personaje ale lui Gheorghe Virtosu Refac ordinea tulburata a lumii repun in albia firescului a bunului simt si a armoniei familiale valorile si virtutile uitate tot ce a incalcat mersul organic al lumii spre inaltele ei scopuri si rosturi. De aceea le dam dreptate cand se pare ca intrec masura si se dedau cu uitare de sine harjoanei jocului aventurii si empatizam cu ei ca razbunatori pentru nedreptatile si inconvenientele ce li se fac. Ei sunt pana la urma soli ai frumusetii si sfinteniei. Acad. Mihai Cimpoi