Subiectul comediei este simplu. Satula de razboi, o femeie din Atena, Lysistrata, convoaca alte femei din Grecia si le propune ultima solutie: o revolutie! Mai precis, o „greva”: nu se vor mai apropia de barbatii lor pana cand acestia nu vor face pace. Mai mult, ocupa Acropolea Atenei pentru a le zadarnici barbatilor accesul la banii cu care finantau razboiul. In ciuda opozitiei initiale, barbatii, siliti de imprejurari, accepta in cele din urma sa se impace si sa puna capat razboiului. Lysistrata este in primul rand o piesa a epocii sale, atunci cand Atena era amenintata din exterior de tot mai periculosii spartani si primejduita din interior de o revolutie oligarhica, menita sa inlocuiasca o democratie care o adusese in pragul colapsului. Dintre toate comediile pastrate de la Aristofan, este cea mai sloboda in exprimare, cu un filon erotic ce o strabate de la primul la ultimul vers. Subiectul comediei trece totusi dincolo de granitele epocii sale. Ca orice opera literara, Lysistrata si-a castigat, de-a lungul timpului, independenta in raport cu intentia initiala a autorului si, astfel, peste secole, a putut fi instrumentalizata politic si ideologic ca o pledoarie pentru pace (make love, not war!) si ca un manifest al emanciparii feminine. Cititorul de azi este invitat sa descifreze mesajul acestei comedii despre sex si politica si sa o citeasca in cheia in care se va regasi cel mai bine.
Theodor GEORGESCU
