Fie ca este un frizer ticait, cicalit de nevasta, pe care il loveste nenorocirea din pricina unui nas gasit in piine, sau un functionar a carui pasiune pentru litere e pe atit de mare, pe cit de mica-i este averea pe care si-o cheltuie pe-o manta, eroul povestirilor lui Gogol este in toate numai excese: simte enorm, vede monstruos si totul ii este peste poate. Veselia pe care o nasc intimplarile lui este, cum o spune chiar Gogol, rodul unor accese„inexplicabile chiar pentru mine insumi, care proveneau probabil chiar din starea mea bolnavicioasa. Ca sa ma distrez, nascoceam toate lucrurile comice de care eram in stare”.
Nikolai Vasilievici Gogol (1809-1852) s-a nascut intr-un sat din Ucraina. Dupa absolvirea liceului, a plecat la Sankt-Petersburg, unde a inceput sa publice, sub diverse pseudonime, in revistele literare ale vremii. Succesul a venit insa abia in 1831, odata cu publicarea volumului de povestiri Serile in catunul de linga Dikanka. I-au urmat mai multe volume de nuvele si povestiri (Mirgorod, Povestiri din Petersburg, Arabescuri), romane (Taras Bulba, Suflete moarte) si piese de teatru (Revizorul, Casatoria, Jucatorii de carti). Pline de umor, originale si inovatoare, scrierile sale s-au bucurat de o larga apreciere. S-a stins din viata la doar 42 de ani. La Editura Polirom au aparut volumele: Opere, vol. I (Serile in catunul de linga Dikanka si Mirgorod, in 1999), Opere, vol. II (Povestiri din Petersburg, Revizorul, Casatoria, in 2001), Opere, vol. III (Suflete moarte, in 2001) si culegerea de proza scurta Mantaua. Povestiri. Nuvele (2007, 2012).
