Biserica ne invata ca tot ceea ce este virtute, adevar, bine si frumos in aceasta viata isi are izvorul in Dumnezeu si se implineste prin Voia Lui, dar si prin credinta noastra curata exprimata prin faptele cele bune. Oamenii luminati al acestui pamant, marii filosofi, marii carturari, marile personalitati ale stiintei, chiar si genii au crezut in Dumnezeu, indiferent de lumea careia i-au apartinut vremelnic pe acest pamant.
Si poate de aceea au si adus omenirii multe binefaceri.
"Toti, deopotriva, asadar, parinti, frati, surori, ierarhi, preoti si monahi, dreptcredinciosi romani care ati stat straja pe vremea propagandei ateiste si nu v-ati clintit, pastrand cu tarie zestrea credintei curate, toti sunteti acum chemati de Dumnezeu si de Biserica sa puneti osteneala sadind in sufletele copilasilor cuvantul lui Dumnezeu, care asteapta sa rodeasca in cele mai curate suflete de roman.
Avem cu totii o mare indatorire, o obligatie morala imensa, o indatorire fata de parintii nostri, fata de istorie; aceea de a forma un popor roman nou, un popor roman iluminat de Duhul Sfant, cinstit si drept, un popor credincios, un popor odraslit din cei ce au ctitorit biserici si manastiri si au sfintit prin credinta si jertfa lor martirica istoria pamantului romanesc.
"Din toate timpurile si in toate locurile, chipul plapand si nevinovat al unui copil aduce lumina si caldura. De aceea, Sfanta Scriptura, prin cuvantul lui Hristos Mantuitorul, asaza copilul ca model spre care omenirea este chemata sa tinda (Matei 19, 13-15). Rostul vietii nu este acela, sau nu intru totul acela, al bunastarii materiale, al fericirii de o clipa. Viata omului si a popoarelor se implineste indeosebi in pacea sufleteasca, in multumirea inimii, in atentia acordata semenului si lui Dumnezeu; in acest sens, copilul, prin delicatetea-i caracteri tica, cheama la luare-aminte si la urmare."
