Cartile lui Eugen Lungu se citesc ca niste romane: istorice, politiste, cu cheie, traditionale sau moderne, dupa caz. Ele povestesc, cel mai adesea, aventurile ideilor (dar si ale oamenilor). Cititorul lui, de regula unul bine informat (desi nu duce lipsa de neofiti, de lectori inocenti) se delecteaza cu variile genuri de investigatii practicate de el: de la enciclopedicele (hasdeenele!) texte din cele doua editii De ce spunem asa, prin istoriile literare, calinesciene si recuperatorii (romane ale istoriei literaturii, la care apeleaza frecvent profesorii, cercetatorii, studentii – o ipostaza positivista, rationala si de o utilitate dovedita), pana la cronicile de carte si pana la culmile barthesiene: eseurile fara limite structurale in maniera gratioasa, free-style, cu arabescuri frumos incrustate pe lucrarile sale si pe ramele acestora: aventuri ale ideilor, romane ale spiritului pur.
Volumul recent, structurat in trei sectiuni distincte: Sinteze, Intampinari, Reactii, include studii ample, eseuri culturale cu teme concrete; cronici de intampinare la cartile congenerilor si ale contemporanilor din orice parte a mapamondului; tablete, note fugare, foiletoane sugerate de viata literaturii si nu numai.
Cartea este destinata gurmanzilor literari, tuturor celor care se intereseaza nu doar de literatura, ci si de istoria literaturii, clasica si contemporana.
