Nicolae Dinculeanu (n. 26 februarie 1925, Padea, judetul Dolj) este un matematician american de origine romana, membru de onoare al Academiei Romane (din 2003).
Si-a sustinut teza de doctorat sub indrumarea renumitului profesor Octav Onicescu, devenind el insusi, in scurt timp, un matematician de talie internationala.
Profesor la Universitatea din Bucuresti si la University of Florida (Gainessville, SUA), are contributii importante in analiza matematica, teoria masurii si a integralei, teoria ergodica, spatii de functii si procese stocastice.
A publicat, printre altele, Spatii Orlicz de campuri de vectori – teza de doctorat (1957), Elemente de analiza matematica. Manual pentru clasa a XI-a (in colaborare cu Eugen Radu, Editura Didactica si Pedagogica, 1961), Manual de analiza matematica (in colaborare cu Miron Nicolescu si Solomon Marcus, Editura Didactica si Pedagogica, 1962–1964), Teoria masurii si functii reale (Editura Didactica si Pedagogica, 1964), Integrarea pe spatii local compacte (Editura Academiei Romane, 1965), Vector Measure (Pergamos Press, Oxford, 1967), Integration on Locally Compact Spaces (Editura Noordhoff, Leyden, 1974), Vector integration and Stochastic Integration in Banach Spaces (Editura John Wiley, 2000).
Viata unui om se afla dincolo de istoriile relatate despre ea. Oricat de mult ne-am stradui sa surprindem, intr-o poveste complexa si coerenta, esenta vietii cuiva, incercarea e supusa limitelor inerente naturii umane: lumea pe care ne straduim sa o intruchipam prin mijlocirea cuvintelor e, fatalmente, fragmentara, reductiva si supusa ad infinitum revizuirilor si reconsiderarilor.
Atunci, care e scopul memoriilor, al istoriilor pe care le spunem noi despre noi insine? Cu siguranta, astfel de texte isi propun nu numai sa ne ofere o fresca a unei epoci, ci si sa ne indice reperele unei vieti. Miza esentiala a unei astfel de istorii personale este, insa, aceea de a sta drept marturie pentru existenta unei lumi autentice, una in care personajele au iubit, au suferit, au scrutat tainele stiintei si, mai ales, in care protagonistii s-au straduit sa transmita generatiilor viitoare cunostintele si intelepciunea dobandite.
Memoriile profesorului Nicolae Dinculeanu traseaza reperele unui secol teribil din istoria Romaniei – sfarsitul perioadei interbelice, Al Doilea Razboi Mondial si comunismul. In plus, matematicianul autoexilat in Occident pune fata in fata, prin peregrinarile lui, doua lumi care, pana la un moment dat, pareau ireconciliabile – lumea tihnita si plina de minunatii a Vestului si lumea (candva idilica) a Romaniei, strivita sub bocancii comunismului. In profunzime, insa, dincolo de numeroasele intamplari prin care a trecut povestitorul in viata lui, se simte intotdeauna – uneori blanda, alteori austera, dar mereu imbucuratoare – prezenta Reginei Stiintelor.
