„4 August 1922. Am iesit dimineata din oras si am rasuflat, in sfirsit, liber.
De citeva zile primisem hirotonia in preot, dar oricit am staruit sa ma incredintez ca s-a petrecut cu mine ceea ce de mult si foarte mult am cugetat, nicidecum nu-mi puteam inchipui, ca s-a savirsit aceasta si ca sint deja preot: mai intii de toate cu aceste ciubote, pe care le duceam legate cu o basma si atirnate de toiag, cu picioarele goale in pantaloni militari, pasind vioi pe drumul plin de praf, si simtind o atingere a talpilor de pamint placuta, cunoscuta mie din copilarie, apoi cu o traista de pinza simpla, care se zbatea pe spinare si in care se gasea o rasa strinsa dupa o regula anumita, cam scurta si peste masura de larga, pe care mi-a daruit-o socrul meu, cu un liturghier legat in catifea rosie si cite ceva de acasa: o bucata de piine uscata, un servet, un cutit de masa cu taisul tocit si altele, – cu toate acestea semanam oare a preot?ˮ
