„Urmarit, in timp de pace, de Curtea Martiala, sub invinuirea de criminal politic, pentru activitatea mea publica din timpul ocupatiei germane asupra Munteniei si Dobrogei, ma vad silit sa vorbesc. In chipul acesta cred ca voi da oamenilor de bine putinta de a ma judeca in cunostinta de cauza si de a aprecia daca am fost sau nu capabil de a savarsi faptele ce mi s-au imputat.“ – LUPU C. KOSTAKI
„Mare parte dintre asa-zisii «germanofili» erau animati mai curand de teama de Rusia decat de atasamentul fata de Puterile Centrale. Aceasta rusofobie, alimentata de istoria familiei si a tinutului de bastina, este fatisa in atitudinea lui Lupu Kostaki, boierul moldovean numit de guvern la carma Ministerului de Interne pentru perioada ocupatiei. De pe pozitia de «gerant», obiectivul sau era sa netezeasca raporturile cu autoritatile militare straine si sa asigure subzistenta locuitorilor din teritoriul ocupat. In schimb, dupa incheierea razboiului a fost acuzat de colaborare cu inamicul. Fireste ca Lupu Kostaki a colaborat cu autoritatile de ocupatie, intre anumite limite: in fond, de aceea fusese lasat la Bucuresti, in virtutea stralucitei sale cariere in administratie. El vedea in coabitare singura solutie pentru a salva populatia civila ramasa in teritoriul ocupat si chiar pentru a evita dezintegrarea tarii. Ramane de stabilit daca publicarea, un secol mai tarziu, a memoriilor lui Lupu Kostaki ii va face sau nu dreptate.“ – LUCIAN BOIA
„Mare parte dintre asa-zisii «germanofili» erau animati mai curand de teama de Rusia decat de atasamentul fata de Puterile Centrale. Aceasta rusofobie, alimentata de istoria familiei si a tinutului de bastina, este fatisa in atitudinea lui Lupu Kostaki, boierul moldovean numit de guvern la carma Ministerului de Interne pentru perioada ocupatiei. De pe pozitia de «gerant», obiectivul sau era sa netezeasca raporturile cu autoritatile militare straine si sa asigure subzistenta locuitorilor din teritoriul ocupat. In schimb, dupa incheierea razboiului a fost acuzat de colaborare cu inamicul. Fireste ca Lupu Kostaki a colaborat cu autoritatile de ocupatie, intre anumite limite: in fond, de aceea fusese lasat la Bucuresti, in virtutea stralucitei sale cariere in administratie. El vedea in coabitare singura solutie pentru a salva populatia civila ramasa in teritoriul ocupat si chiar pentru a evita dezintegrarea tarii. Ramane de stabilit daca publicarea, un secol mai tarziu, a memoriilor lui Lupu Kostaki ii va face sau nu dreptate.“ – LUCIAN BOIA
LUPU KOSTAKI s-a nascut la 9 aprilie 1851 intr-o veche familie boiereasca din Moldova. A studiat pe rand la Barlad, Galati (unde gazda i-a fost „cucoana“ Sultana, mama lui Alexandru Ioan Cuza), Bucuresti, dupa care, la sfatul lui P. P. Carp, tatal sau l-a trimis sa invete la Gimnaziul Francez din Berlin, urmand cateva semestre si cursurile Institutului Politehnic din Zürich. Reintors in tara, a indeplinit numeroase demnitati publice. La izbucnirea Primului Razboi Mondial era membru al Consiliului Superior Administrativ. A facut parte din tabara germanofililor, tutelata de personalitatea lui Petre P. Carp. La retragerea autoritatilor si a familiei regale in Moldova, Lupu Kostaki a ramas in Bucuresti, cu acordul lui Ion I. C. Bratianu, si a preluat functia de girant al Ministerului de Interne pentru perioada ocupatiei militare. Autoritatile germane i-au recunoscut aceste atributii pana la semnarea Pacii din Bucuresti. Interstitiul a coincis cu cele mai controversate actiuni din cariera lui politica si administrativa. La 29 martie 1919 Curtea Martiala a emis un mandat de arestare sub acuzatia ca a inlesnit operatiunile inamicului si a subminat autoritatea regelui in teritoriul ocupat. Dupa cateva luni de inchisoare petrecute la Vacaresti, Kostaki a fost pus in libertate si apoi exonerat de acuzatii ca urmare a amnistiei acordate prin decret regal. A murit la Dealu Mare, in ziua de 15 iulie 1923, fara putinta de a-si publica memoriile. Dorinta aceasta i se implineste, astfel, un secol mai tarziu.
